Am testat Fedora 25 iar acestea sunt concluziile

0
Fedora-25-pentruprieteni

Prietena mea, Fedora…

Au trecut câțiva ani de la ultima confruntare cu Fedora. Curiozitatea și amintirea foarte plăcută a unei instalări care a durat doar 9 minute, au învins și m-au determinat să încerc să redescopăr una dintre cele mai cunoscute distribuții GNU/Linux. Dacă acum 3 ani eram oarecum novice, acum, după zeci de distribuții care mi-au trecut prin mână, știu ce să apreciez sau să critic. Adevărul este că Fedora, cel puțin pentru mine, pare a rămâne o veșnică provocare, cu un rezultat extrem de sincer, scris pentru voi cu prilejul acestui articol.

Prima impresie, a doua…

Fedora s-a lăsat cu greu cucerită. În lipsa unui DVD gol, noroc cu Linux Mint că am reușit să fac un Stick USB bootabil cu acest OS. Aplicația special realizată pentru Windows de către dezvoltatorii Fedora și pe care speram că o pot folosi pe tableta dotată cu Windows 10 a refuzat să îmi scoată un produs bootabil. Nu a fost vorba de o încercare, ci de patru.

Sistemul a bootat rapid, iar prima opțiune aleasă a fost de a instala Fedora pe hard. Toate bune și frumoase până dai de installer-ul artificial complicat, dacă ar fi să îmi dau cu părerea. După ce au trecut emoțiile instalării și pericolul de a-mi rade ceva partiții, am constatat că durează ceva până ce actualizările sunt procesate, asta dacă ar fi să trec cu ușurință peste dungile care îmi apăreau pe ecran în primul minut, peste lipsa wallpaper-ului sau peste momentele în care tot sistemul de operare părea a fi înghețat pentru câteva secunde. Nici actualizările și nici restartul nu au îmbunătățit situația, practic, în cele câteva ore de contact direct cu sistemul, prea multe nu s-au schimbat.

O încercare

Inițial, acest articol era plănuit a fi realizat pe Fedora, dar lipsa diacriticelor, chiar dacă limba în care aceasta a fost setată era româna, m-a determinat să aleg serviciile Linux Mint. Trecând peste aceste aspecte mai puțin plăcute, Fedora 25 pare a fi destul de rapid, curat și plăcut, iar aplicațiile existente răspund necesarului unui utilizator simplu. Am testat doar două, Firefox, care a crăpat de câteva ori, și Maps, aplicație care a crăpat odată și bine.

Mai mult ca sigur, există ceva incompatibil între această distribuție și bătrâna mea mașinărie, pe care, între altele fie spus, rulează fără probleme Ubuntu, Linux Mint, Solus, openSUSE, chiar și un Arch. Aș putea spune că este un computer “eroin”, la câte distribuții Linux or BSD-uri a dus. Doar în câteva cazuri s-a lăsat cu penalități, ce-i drept nu mari, mai toate sistemele de operare fiind compatibile cu configurația hardware. Nu și Fedora, din câte se pare…

O adevărată provocare

O adevărată provocare a constat în încercarea de a asculta un colind în format mp3. Dacă instalarea flash-ului a mers fără probleme direct de pe site-ul Adobe, cu totul altfel a stat treaba atunci când a venit vorba de alte formate proprietare. Sistemul identifică lipsa codec-urilor dar, spre regretul meu, soluția online la care acesta te trimite, nu prea este de ajutor. Pagina spre care ești trimis nu prea îți este de ajutor, aceasta mai mult expune politica Fedora decât vreo modalitate de a rezolva problema. Și openSUSE are o astfel de politică un pic extraterestră, dar acolo aceste formate sunt instalate automat, în cele din urmă, de către sistem. O să spuneți că există nenumărate alte surse de informare la care se poate apela, dar sunt ele de încredere, există timpul necesar?

Concluzie

După o jumătate de zi în care am încercat să domesticesc Fedora, obosit și un pic dezamăgit, am renunțat la teste tocmai la partea esențială a formatelor multimedia. Probabil, voi găsi o rezolvare, chiar dacă aceasta implică timp.

Modul în care dezvoltatorii Fedora înțeleg să vină în întâmpinarea utilizatorului lasă un pic de gândit. Se poate trece cu vederea relativ ușor faptul că există mici blocaje în sistem, că mai dispare cursorul, ori că ecranul îngheață, dar un utilizator modern nu are nici timpul și nici voința necesară să piardă ore pentru a face ca Fedora să înlocuiască un Linux Mint, Ubuntu, Solus ori openSUSE. Sunt sigur că aceia care dispun de timp și sunt pasionați cu adevărat de despicat firul în patru vor găsi în Fedora un adevărat poligon de testare. Din păcate, nu este cazul meu.

Cu o mică schimbare de mentalitate, cu mici retușuri pe ici pe colo și cu un suport oficial pentru formatele audio/video, Fedora poate intra în categoria distribuțiilor GNU/Linux de masă. Mă îndoiesc de faptul că domnii din spatele sistemului chiar doresc asta. Dacă în cei câțiva ani care au trecut de la ultimul test, prea multe nu s-au schimbat, pot fi șanse să se schimbe ceva de acum încolo?

Unde dai și unde crapă

Fedora este destul de cunoscută, fapt care o face și dorită de cei care nu prea au legături cu Linux-ul. Ce te faci atunci când cineva proaspăt plecat de pe Windows, fără prea multă dorință de cunoaștere și care dorește ca pur și simplu să asculte o melodie de pe stick ori să vadă clipurile filmate la nuntă, are primul contact cu lumea Linux-ului prin Fedora? Cine pierde, Fedora, Linux-ul?

P.S.

Toată cinstea și respectul pentru dezvoltatorii unor distribuții precum Fedora. Cu toții știm câtă muncă titanică ascunde dezvoltarea unui astfel de sistem dar, tocmai din respect pentru acest efort, cred că a venit momentul să devină mai prietenoși sau măcar să ofere o soluție contracost pentru accesul legal la formatele multimedia. O mentalitate elitistă, din păcate, face un deserviciu Linux-ului și sistemelor pentru care se depun atât de mari eforturi.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here