-5.1 C
București
joi, februarie 13, 2025

Cum formatăm eficient în Linux

Ar trebui să le citești

Riscurile nu-și au rostul

Formatarea HDD-urilor, a SSD-urilor și chiar a stick-urilor USB poate fi o procedură destul de riscantă, mai ales dacă este efectuată în grabă, cu neatenție sau dacă nu se iau măsuri de precauție precum efectuarea unei copii de rezervă. Copia de rezervă (backup-ul) trebuie păstrat întotdeauna într-un loc sigur, pe un dispozitiv extern, deconectat de la PC în momentul formatării.

Este suficient un moment de neatenție pentru a pierde date importante sau pentru a formata într-un mod defectuos care poate duce ulterior la coruperea datelor stocate și la tot felul alte probleme.

Posibilități

Există numeroase instrumente grafice pe Linux pentru formatarea dispozitivelor de stocare. Spre exemplu, dacă sunteți utilizator Gnome, probabil v-ați familiarizat cu Disks, o aplicație intuitivă, care de cele mai multe ori își face treaba, dar are și momente când dă tot felul de erori și nu reușește să formateze anumite dispozitive.

Aparent complicat

Deși pare dificilă la prima vedere, cea mai sigură metodă de formatare rămâne cea prin intermediul comenzilor. Trebuie, într-adevăr, să fim un pic (mai mult) atenți, dar lucrurile sunt logice și nu e cazul să ne speriem.

Cum aflăm ce dispozitive de stocare sunt conectate la sistem

Pentru asta, tastăm comanda ‘lsblk’ în Terminal. Această comandă va afișa, sub formă de listă toate dispozitivele de stocare conectate, cu următoarele detalii:

name (nume) – aici putem avea spre exemplu sda, sdb, sdc etc în funcțe de câte dispozitive sunt conectate în acel moment. Dacă avem sda1, sda2 etc., acelea reprezintă partițiile de pe dispozitivul sda
RM – de la ‘removable’ – ne arată dacă dispozitivul este detașabil (1) sau nu (0)
SIZE – ne arată dimensiunea spațiului utilizabil pe acel mediu
RO – ne arată dacă acea unitate este de tip ‘Read Only’ (doar citibilă) precum DVD-urile (1) sau nu (0)
TYPE – ne arată dacă este disc sau partiție (subdiviziune a unui disc)
MOUNTPOINT – arată adresa de montare, în cazul în care acel dispoztiv (sau partiție) este montat(ă), de exemplu ‘/’, ‘/home’, ‘/boot’ etc.
Formatare completă, cu o nouă tabelă de partiții
Vom folosi pentru asta un instrument numit ‘parted’ pe care l-am ales pentru că poate lucra atât cu MBR și GPT. MBR (Master Boot Record) și GPT (Guid Partition Table) sunt două tipuri de tabele de partiții. MBR este cea tradițională, iar GPT este mai nouă. Nu intrăm aici în detalii privind diferențele între ele. Următoarea comandă poate fi utilizată pentru orice fel de dispozitiv de stocare (cu excepția celor ce nu pot fi rescrise). Dar vă recomandăm maximă atenție, deoarece puteți pierde date dacă nu scrieți corect numele dispozitivului asupra căruia urmează să faceți modificări!

sudo parted /dev/sdx
‘sdx’ este numele dispozitivului pe care vrem să-l formatăm. El poate fi de exemplu ‘sdb’ dacă vrem să formatăm un stick USB.

După ce introducem parola, vom observa apariția ‘(parted)’, lucru care ne arată că suntem în interiorul aplicației ‘parted’.

Vom crea o nouă tabelă de partiții, spre exemplu de tipul MBR și vom proceda în felul următor:

(parted) mklabel msdos
Acum putem crea partițiile. Structura comenzii pentru crearea unei partiții este următoarea:

(parted) mkpart ‘type of partition’ ‘file system’ start end
Dacă dorim să creăm o singură partiție care să ocupe tot dispozitivul, comanda va arăta cam așa:

(parted) mkpart primary ext4 1MiB 100%
Se va crea astfel o partiție primară cu sistem de fișiere ext4 și care va ocupa 100% din dispozitiv. Punctul de pornire (Start) va fi întotdeauna 1MiB.

Dacă spre exemplu, dorim să creăm o partiție de 3GB, vom scrie următoarea comandă:

(parted) mkpart primary ext4 1MiB 3GB
Dacă vrem să creăm o altă partiție, punctul de pornire al acesteia va fi același cu punctul de final al celei anterioare.

Pentru a mai crea încă o partiție pe spațiul rămas, presupunând că punctul final al celei anterior create este de 5GB, comanda va arăta așa:

(parted) mkpart primary ext4 5GB 100%
În loc de ext4 putem scrie la sistemul de fișiere altă variantă dorită, de exemplu ntfs, vfat, btrfs etc.

Putem vedea acum cum arată partițiile create. Scriem următoarea comandă:

(parted) print
Dacă totul este în regulă, putem iesși din acest utilitar tastând ‘quit’.

(parted) quit
Partițiile sunt create și le putem vedea scriind din nou ‘lsblk’, însă ele trebuie formatate. Să presupunem că am creat anterior trei partiții pe uns tick USB: sdb1, sdb2 și sdb3. Vom repeta următoarea comandă pentru fiecare dintre ele, punând pentru fiecare sdb2 respectiv sdb3 în loc de sdb1.

sudo mkfs.ext4 /dev/sdb1
Acum dispozitivul nostru este complet formatat și nu mai trebuie decât să-l reconectăm la PC pentru ca acesta să fie montat automat în sistem.

- Advertisement -

Articole asemănătoare

Viața cu Linux: 3 câștiguri fundamentale ale unui utilizator

Viața cu LinuxViața cu Linux nu reprezintă doar trecerea de la Windows la una dintre sutele de distribuții existente în prezent, ci mult mai...
- Advertisement -

Cele mai noi articole